Ne ratăm, acționăm în contratimp, nu ne regăsim.

Când unul vrea sa vorbească, celălalt nu ascultă.

Când unul zîmbește, celălalt se întristează.

Și declarațiile astea prostești de “Te iubesc”, care încep cu Eu.

Parcă uneori s-ar potrivi mai bine sa spui ”Ești iubit”.

Fără ca vreodată să mai povestești despre tine la persoana întâi.

(Cîntec de P. Tisserand)

Alimentarea decepției e o ocupație esentială pentru întreținerea resentimentelor. Este imposibil ca într-un cuplu să nu existe resentimente reciproce, tocmai pentru că neînțelegerile reciproce se acumulează.

Cum se exprimă resentimentele negate?

Cum se exprimă resentimentele ascunse?

Cum se exprimă resentimentele deformate?

Cum se exprimă resentimentele mascate, transformate?

În franceză, cuvîntul ranchiună (rancoeur) vine de la rânced (rance), care înseamnă : ”fermentat, păstrat prea mult timp la loc închis”.

Resentimentul va fi, așadar, amintirea (rumegarea) unei injurii, a unei umilințe, a unei frustrări și dorința de a-i provoca celuilalt suferință.

În resentiment, izvorăsc  și înfloresc jocuri precum:

”Eu îi port pică pentru munca lui, iar el îmi poartă pică pentru că țin la mama”;

”Îi port pică pentru că m-am lipsit de multe, am suferit în tăcere, fără ca ea să știe vreodată”, la care partenera ar putea răspunde:

”Îi port pică pentru că ține totul în el, niciodată n-are încredere în mine; pentru că nu știe ce vrea și nu-și cunoaște cu-adevărat sentimentele...”

Resentimentul provine și din așteptările contradictorii și din ambivalența pe care le nutrim față de ceea ce are sau față de ceea ce îi lipsește partenerului. (”Te-am văzut bine dispusă, echilibrată. Aveai studii, te interesau o groază de lucruri, și toate astea mă făceau să mă simt prost.”/ ”Am încercat să fiu fără cusur, așa cum mă voiai tu, ori cum îmi închipuiam eu că-ți plac. Am încercat să mă schimb și-ți port pică pentru asta, pentru că trebuia să mă accepți așa cum eram.”)

Resentimentul e alimentat de decepțiile trăite, trecând printr-o mulțime de mici detalii, mai mult sau mai putin neînsemnate (cuvinte, priviri, mimică, gesturi, resimțite ca trimiteri la o lipsă , o insuficiență, o devalorizare care face parte din modul de a relaționa al unuia cu altul).

Discuțiile de clarificare, ce îndeplinesc funcția unor adevărate ”purgații”, sunt uneori necesare pentru a evita intoxicarea, poluarea relațională ivită de pe urma vieții în comun.

Dinamica bățului de chibrit sau cum să facă astfel încât  să te simți într-una frustrat.

Este procedeul acelor persoane care aprind un băț de chibrit și, nevoind să-l lase la întâmplare, îl pun din nou în cutie. Și-așa, de fiecare dată când caută în cutie, scot cel mai adesea un chibrit ars. Decepția pe care o resimt nu le descurajează să aplice același sistem.

Bibliografie

Jacques Salome, Vorbește-mi, am atâtea să-ți spun, Curtea Veche, București, 2002