Termenul de agorafobie deriva din cuvintele grecesti “agora” (piata) si phobos (frica, spaima) . Sintagma a aparut in anul 1871, pentru a ilustra conditia celor care se temeau sa apara singuri in locuri publice.
Agorafobie – anxietate in legatura cu faptul de a se afla in locuri sau in situatii din care scaparea poate fi dificila (sau jenanta), sau in care nu este accesibil ajutorul in eventualitatea unui atac de panica sau a unor simptome asemanatoare panicii. Anxietatea duce de regula la o evitare pervasiva a unei diversitati de situatii care pot include a fi singur in afara casei, sau a fi singur acasa, a te afla intr-o multime, a calatori cu automobilul, autobuzul sau avionul ori a te afla pe un pod sau intr-un lift. Adesea individul este mai capabil sa se confrunte cu situatia temuta cand este insotit de cineva. Evitarea de catre indivizi a situatiilor temute le poate deteriora acestora capacitatea de a se deplasa la serviciu ori de a-si indeplini responsabilitatile domestice.
Agorafobia nu este o tulburare in sine, se codifica tulburarea specifica in care apare agorafobia (ex. panica cu agorafobie, sau agorafobie fara istoric de panica). Exista o stransa relatie intre agorafobie si atacurile de panica : multi agorafobici prezinta si atacuri de panica, dupa cum unii subiecti cu atacuri de panica dezvolta un comportament de tip agorafobic evitand situatiile in care cred ca s-ar putea produce un atac de panica, fapt ce contribuie la o limitare serioasa a stilului de viata. Agorafobia este considerata de specialisti ca fiind cea mai raspandita si mai invalidanta fobie.
Agorafobicii cu sau fara atacuri de panica se tem de medicamente pentru ca acestea produc efecte secundare (senzatie de oboseala, transpiratie etc), iar subiectii sunt atat de sensibili la orice senzatie corporala, incat refuza orice medicament. Exista si situatia inversa, unii agorafobici devenind dependenti de tranchilizante si/sau alcool.
Pacientul ca agorafobie se simte epuizat, lipsit de energie, incapabil sa se mobilizeze pentru a intreprinde ceva important. El elaboreaza planuri de viitor la care renunta foarte repede (“Nu pot sa-mi planific nimic dinainte. Daca ma voi simti rau in ziua respectiva, nu ma voi duce acolo unde mi-am propus”).
Pacientul cu agorafobie se simte neinteles de cei din jur.
De regula, partenerul/partenera de viata a pacientului/pacientei cu agorafobie ajunge, in cele din urma, fie sa se sature si sa se enerveze din cauza solicitarilor exagerate ale agorafobicului, fie dezvolta un comportament excesiv de protector.
Cei care sufera de agorafobie isi pun frecvent intrebari de genul: “ Ce se va intampla daca fac un atac de panica?”, “De ce mi se intampla tocmai mie?”
Categorii:
Informatii generale