• Se concentrează greu şi se plânge de oboseală sau plictiseală;
• Nu poate să doarmă sau doarme cu intermitenţe. În timpul zilei nu pare odihnit şi nici pe deplin treaz;
• Poate părea plictisit sau leneş la şcoală şi are probleme de concentrare la lecţiile mai puţin interesante;
• Lucrează haotic ceea ce influenţează negativ calitatea şi cantitatea rezultatelor lui.
• Are dificultăţi cu ascultarea instrucţiunilor
• Poate fi uşor distras şi îşi pierde interesul pentru lecţie în orice moment (la început, la mijloc sau la sfârşit de lecţie);
• În timp ce stă liniştit la locul lui, mintea îi este în altă parte;
• Poate fi interesat de lucruri care nu au legătură cu instrucţiunile sau poate desena, poate visa cu ochii deschişi în timpul lecţiei;
• Odată distras, se concentrează cu greutate.
• Are dificultăţi de folosire a unei informaţii importante
• Deseori prelucrează prea multă sau prea puţină informaţie, deoarece nu poate face deosebirea între ce este important şi ce nu;
• Pare să se focalizeze superficial, negândindu-se la detaliile a ceea ce învaţă;
• Are dificultăţi de a relaţiona informaţia nouă cu ceea ce ştie deja.
• Când apare o informaţie nouă, elevul pare să treacă în revistă idei cu şi fără legătură cu informaţia respectivă.
• Are probleme de scriere
• Nu are bune deprinderi de a lua notiţe, de ex. nu extrage informaţia importantă din lecturi sau manuale;
• Nu are un sistem eficient de a lua notiţe si de a le organiza.
• Probleme de management al timpului şi al efortului
• Poate răspunde greşit chiar dacă ştie răspunsul corect, din cauza citirii neatente sau fragmentare a textelor;
• Nu aruncă o privire pe test înainte de a începe pentru a vedea cu ce se confurntă.
• Efectele hiperactivităţii
• Are probleme să stea liniștit la locul lui
• Trece de la o activitate neterminată la alta
• Vorbește neîncetat în timpul orelor
• Efectele impulsivităţii
• Acţionează fără să se gândească;
• Răspunde înainte să se fi terminat întrebarea;
• Începe să lucreze înainte să se fi dat toate instrucţiunile;
• Îi este greu să asculte, să citească sau să urmeze indicaţiile verbale;
• Face erori din neatenţie;
• Trece repede peste sarcini;
• Vorbeşte cu ceilalţi în timpul activităţilor care presupun linişte.
• Efectele dezorganizării
• Nu are materialele gata când trebuie să înceapă o lucrare, de ex. pierde timpul căutând un creion sau hârtie;
• Ghiozdanul, caietele şi materialele sunt de regulă dezordonate;
• Nu-şi găseşte materialele, de ex. rătăceşte tema sau îşi lasă cărţile acasă;
• Spaţiul de lucru nu este în ordine, de ex. face aşa o dezordine, că nu se mai poate găsi nimic, sau se creează prea multe puncte de distragere a atenţiei în zonă;
• Nu-şi poate organiza opiniile.

Pentru diagnosticarea ADHD, simptomele trebuie să se înscrie în categoriile:

• DEFICIT DE ATENŢIE
• HIPERACTIVITATE
• IMPULSIVITATE

Trebuie să existe cel puţin

• şase simptome de DEFICIT DE ATENŢIE, manifeste pe o perioadă de minim şase luni, în cel puţin două contexte sociale
• cel puţin şase simptome de HIPERACTIVITATE şi IMPULSIVITATE luate împreună.

Simptomele trebuie să apară înainte de vârsta de 7 ani

NEATENŢIA (Manualul de diagnoză DSM IV APA, 1994)

• Deseori nu reuşeşte să fie atent/ă la detalii sau face greşeli de neatenţie în timpul activităţilor şcolare, la muncă sau în timpul altor activităţi;
• Deseori are dificultăţi de menţinere susţinută a atenţiei în activităţile şcolare sau în timpul jocurilor;
• Deseori pare să nu asculte când i se vorbeşte;
• Deseori nu respectă instrucţiunile până la capăt şi întâmpină dificultăţi de finalizare a temei (fără comportament opoziţional);
• Deseori are dificultăţi de a se organiza în timpul activităţilor;
• Deseori manifestă aversiune sau reţinere de a se implica în activităţi care necesită efort mental susţinut;
• Deseori pierde materialele necesare pentru activităţi sau sarcini;
• Poate fi deseori distras/ă de stimuli externi;
• Este deseori neatent/ă în timpul activităţilor cotidiene.

HIPERACTIVITATEA (Manualul de diagnoză DSM IV, 1994)

• Deseori îşi agită mâinile sau picioarele sau se mişcă pe scaun;
• Deseori se ridică în picioare în timpul orei sau cu alte ocazii când ar trebui să rămână aşezat/ă (la adolescenţi şi adulţi poate fi doar o senzaţie de agitaţie);
• Deseori are dificultăţi de a se juca sau de a se implica în diverse activităţi în linişte;
• Se mişcă continuu sau acţionează ca şi cum „ar fi acţionat de un motor”;
• Deseori vorbeşte excesiv.

IMPULSIVITATEA (Manualul de diagnoză DSM IV, 1994)

• Deseori răspunde înainte de a se fi terminat întrebarea;
• Deseori are dificultăţi de a-şi aştepta rândul;
• Deseori întrerupe sau are un comportament intruziv

SUBTIPURI

• Dacă dintre cele nouă simptome de „neatenţie” apar cel puţin şase, diagnosticul va fi ADHD, subtipul neatenţie.
• Dacă apar numai şase din cele nouă simptome „hiperactiv-impulsiv” enumerate mai sus, diagnosticul va fi ADHD, subtipul hiperactiv-impulsiv.
• Dacă ambele subtipuri sunt prezente, diagnosticul va fi ADHD, subtipul combinat.

Când un adult are nevoie de o evaluare pentru ADHD?

• Performanţă inconsecventă la lucru sau în carieră, pierderea sau părăsirea frecventă a serviciului;
• Rezultate şcolare şi profesionale slabe;
• Capacitate slabă de administrare a responsabilităţilor zilnice (de ex. Terminarea treburilor gospodăreşti sau a celor de întreţinere, plata facturilor, organizarea lucrurilor);
• Probleme relaţionale din cauza neterminării sarcinilor, a uitării unor lucruri importante sau a enervării din nimic;
• Oboseală cronică şi teama de a nu termina ce e de făcut şi de a nu se achita de responsabilităţi;
• Sentimente intense şi cronice de frustrare, vină sau învinuire.

Sfaturi pentru părinții copiilor cu ADHD

• Un copil cu ADD/ADHD care vă ignoră, vă necăjeşte sau vă pune în situaţii proaste, nu face aceste lucruri în mod intenţionat.
• ADD/ADHD este la fel de frustrant şi pentru cel care suferă de această afecţiune. Copiii şi tinerii cu ADD/ADHD vor să:
• stea liniştiţi;
• facă ordine şi curăţenie în cameră;
• facă tot ceea ce le cere mama.
• Numai că nu ştiu cum să facă aceste lucruri. Dacă reţineţi acest aspect, va fi mult mai uşor să vă ocupaţi de copil în mod pozitiv şi cu folos.

Credeţi-l şi sprijiniţi-vă copilul!

• Recunoaşteţi tot ceea ce este pozitiv, valoros şi unic la copilul ;
• Fiţi siguri că acesta poate învăţa, se poate schimba şi maturiza, şi poate reuşi.
• Cultivaţi talentele copilului dvs. şi canalizaţi acele aspecte ale ADD/ADHD care pot fi canalizate în mod pozitiv. Visătorul de astăzi poate fi un al doilea J.K. Rowling;
• Lăsaţi copilul să greşească şi învăţaţi de la el, dar fiţi lângă el pentru a-l alina când greşeala îi provoacă durere;
• Promovaţi un respect de sine sănătos prin cultivarea deprinderilor de care are nevoie copilul dvs. şi prin comunicarea iubirii părinteşti de netăgăduit, a aprobării şi a sprijinului dvs. necondiţionat.

Păstraţi perspectiva!

• Reţineţi că aveţi un copil cu o tulburare. În cea mai mare parte a timpului, comportamentul generat nu este intenţionat;
• Păstraţi-vă simţul umorului. Ceea ce astăzi este jenant, peste zece ani poate fi o poveste de familie nostimă;
• Încercaţi să ignoraţi lucrurile mărunte. O treabă gospodărească rămasă nefăcută nu este mare lucru, dacă fiul/fiica dvs. a făcut deja alte două, plus tema zilnică;
• Fiţi gata să faceţi unele compromisuri. Dacă sunteţi perfecţionist/ă sau vă plac ordinea şi manierele, nu numai copilul trebuie să se schimbe

Strategii pentru îmbunătăţirea comunicării

• Îndreptaţi-vă către copil şi priviţi-l drept în ochi înainte de a-i da o

     instrucţiune;

• Verificaţi dacă a înţeles: „Spune-mi ce îţi cer să faci”;
• Daţi indicaţii verbale una câte una, nu mai multe deodată;
• Contactul fizic îl poate ajuta pe copil să se concentreze;
• Încurajaţi copilul să vorbească în timp ce trece printr-o situaţie, şi

     nu să se cufunde în ea;

• Treceţi în revistă paşii atât înaintea, cât şi în timpul activităţii, inclusiv în cazul activităţilor pe care le faceţi împreună cu copilul;
• Exprimaţi-vă aşteptările atât verbal, cât şi în formă scrisă sau vizuală.

Acordaţi atenţie fraţilor

• Învăţaţi-i pe fraţii copilului bolnav despre ADD/ADHD;
• Stabiliţi un set de reguli clare ce trebuie urmate de cei din casă;
• Petreceţi cât mai frumos timpul cu toţi copiii dvs.
• Planificaţi activităţi care plac întregii familii;
• Nu luaţi de bune toate reuşitele copiilor neafectaţi.
• Preţuiţi calităţile lor unice, abilităţile şi realizările;
• Lăsaţi-i pe copiii sănătoşi să-şi trăiască copilăria. Nu-i transformaţi în locţiitori de părinţi.
• Nu-i învinuiţi pentru greşelile fraţilor cu ADHD aflaţi sub supravegherea lor.

Strategii de menţinere a structurii

• Stabiliţi rutine predictibile pentru dimineaţa şi seara;
• Ţineţi copilul ocupat cu activităţi programate şi sub supraveghere,

    dar nu-l aglomeraţi;

• Somnul insuficient înrăutăţeşte problemele de atenţie, aşa că insistaţi asupra orei regulate de mers la culcare şi asupra odihnei;
• Faceţi în aşa fel încât copilul să aibă un spaţiu al său, liniştit, chiar dacă acesta nu este decât o masă cu o pătură pusă pe ea;
• Planificaţi în avans, pentru a vă asigura că în timpul plimbărilor copilul nu oboseşte prea tare sau nu i se face foame; recapitulaţi mai întâi regulile privind comportamentul;
• Asiguraţi-vă că alte persoane care se ocupă de copil ştiu rutinele zilnice şi obiectivele comportamentale, şi că le aplică.

Strategii de îmbunătăţire a organizării şi a managementului timpului

• Aranjaţi-vă casa după principiul: un loc unde găseşti de toate şi fiecare lucru la locul său;
• Copilul dvs. trebuie să aibă un loc specific şi regulat pentru teme, departe de agenţi perturbatori;
• Învăţaţi copilul să-şi aranjeze hainele pentru dimineaţa următoare, înainte de a merge la culcare; lucrurile necesare la şcoală trebuie puse într-un loc anume, la îndemână, pentru a putea fi luate uşor şi repede;
• Daţi-i copilului un carnet pe care să-şi scrie ce are de făcut;
• Puneţi ceasuri prin casă, unul mare în camera copilului;
• Prevedeţi suficient timp pentru ceea ce are de făcut copilul, cum ar fi temele sau pregătirea de dimineaţă;
• Intercalaţi pauze numeroase în timpul alocat temei pentru acasă.

Tema pentru acasă

• Asiguraţi un loc liniştit şi degajat unde copilul îşi poate face temele
• Ajutaţi copilul la teme, împărţind tema în secţiuni mai mici şi menţinând atenţia acestuia. Faceţi tema mereu la aceeaşi oră şi luaţi pauze dese
• Utilizaţi tehnici de studiu cum ar fi sublinierea, notiţele, citirea cu glas tare
• Lăudaţi copilul pentru lucrul bine făcut şi nu uitaţi că „bine” nu înseamnă „perfect”
• Verificaţi ca tema făcută să fie acolo unde trebuie când copilul pleacă la şcoală

Intervenția psihoterapeutică individualizată în cazul copiilor cu ADHD este adaptată vârstei și maturității copilului și are ca scopuri principale:

• Reducerea simptomelor principale: lipsa atenției, impulsivitatea, hiperactivitatea;
• Intervenția asupra tulburărilor asociate: anxietatea, tulburarea sfidător-provocatoare, tulburările afective;
• Dezvoltarea deprinderii: de a rezolva probleme, de administrare (control) a emoțiilor, de creștere a toleranței la frustrare;
• Învățarea unor tehnici de autoreglare verbală (dialogul interior în situații problematice);
• Conștientizarea situațiilor stresante și a modului în care pot fi controlate;
• Managementul neprevăzutului;
• Dobândirea autocontrolului interior.