Hanss Selye defineste stresul ca reactie generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori – agenti stresori – de natura  variata (fizica, chimica, biologica si psihica).

Lazarus si Folkman definesc stresul ca efort cognitiv si comportamental (cu exprimare afectiva pregnanta) de a reduce, sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale.

Stresul psihic reprezinta un caz particular de stres, inscris in sfera notionala a stresului general, fiind declansat de anumiti agenti stresori: cei psihologici. Acestia sunt dotati cu semnificatie negativa (inductori de distres) sau pozitiva (eustres) pentru indivizi si opereaza in planul constiintei numai dupa decodificarea lor si evaluarea sarcinii pe care ei o pun in fata individului (Iamandescu, 2005).

Distresul este termenul ce desemneaza stresurile care au potential nociv pentru organism. El acopera in general sfera notiunii de stres.

Stresul psihic este legat de:

• Amenintare – semnificatia de anticipare a unui pericol.
• Frustrare – ia nastere cand un obstacol se interpune in realializarea unui scop;
• Conflict – situatie creata de interferenta a doua sau mai multe solicitari cu motivatii opuse, realizand o adevarata competitie.
• Rezolvarea unor probleme dificile sau imposibile (in raport cu contextul situational de rezolvare).
• Situatiile cu caracter de pierdere, nu numai materiale (pierderi financiare, concediere, distrugerea locuintei etc.), ci si emotionale (decesul unei fiinte apropiate, decaderea sociala, despartirea de cineva drag etc.).
• Suprasolicitare – peste capacitatea individului (intelectuala, memorie, atentie, rezistenta la perturbatori etc).
• Subsolicitare – deprivare senzoriala cu monotonie, lipsa de informatie sau lipsa de activitate soldate cu o gama larga de stari psihice, mergand de la simpla plictiseala si pana la izolare externa.
• Remanenta unor stari afective negative (pierderea unei fiinte dragi, esec profesional sau de alta natura etc.) sau redesteptarea lor sub actiunea unor excitanti conditionali (sau circumstantiali), ori readuse la suprafata constiintei prin vise, asociatii de idei etc.

“Simptomele” stresului (manifestarile predominant exterioare ale stresului psihic):

1. Mimica – crispata, anxioasa, depresiva;
2. Tensiunea musculara – hipertonie (incordare), hipotonie (lesin), tremuraturi, nesiguranta, miscarii;
3. Comportament: logoree, excitatie, furie, agitatie motorie, inhibitie sexuala, blocaj, ameteli;
4. Modificari cardio-respiratorii: frecventa (hiperventilatie, apnee, dispnee), puls (tahicardie, bradicardie, extrasistole), tensiune arteriala (cresteri, colaps), manifestari circulatorii (extremitati reci, palide, eritem emotional)
5. Aparatul digestiv: secretie salivara crescuta/scazuta, greturi, varsaturi, diaree, dureri, balonare;
6. Modificari uro-vegetative: mictiuni imperioase, inhibitie sexuala;
7. Sistem nervos: cefalee, ameteli, insomnie.

Simptomele psihice (afective si cognitive) frecvente in distres sunt: anxietate, iritabilitate, furie, fatigabilitate, apatie, depresie, rusine, jena, neliniste, panica, teama, frica, tristete, scaderea bucuriei de viata, sentimentul inutilitatii, scaderea vointei, scaderea atentiei, memoriei, randamentului intelectual, blocaj ideational, scaderea imaginatiei, neincredere in sine, suprasolicitarea dificultatilor, neajutorare, lipsa de speranta.

Iamandescu, I.B.(2007), Psihologie medicala, Ed. Medica, Bucuresti